Jurnal de mamaruta-ziua a saptesprezecea.(fragment)

Mamarut iubit,azi am intarziat cu mesajul fiindca chiar am pus burta pe carte si nu m-am mai dat jos de pe ea...incerc sa brevetez o noua metoda:daca te dai huta cu burta pe carte ,mai ales daca burta e putin bombata,de 10 ori in fata,de 10 ori pe spate si dupa acest set dai si cu cashchetul de carte sau materialul didactic,este succesul garantat.La mine cu burta nu e problema,ca mai am un mic bombeu in caz de forta majora,dar cu caschetul era mai greu sa ajung,ca ma impiedicau sanii:mai curand ajungeam cu nasul intre ei,asa ca am chemat-o pe vara-mea sa ma mai consilieze si cand ajungeam la faza"poc cu capul de material" cu un avant voinicesc si cu o daruire demna doar de neamuri,m-a luat delicat de ceafa si ma trosnea cu sfantul mir de sfanta litera a "Bazelor contabilitatii".Oricum nu ii pot imputa ei ametelile,ca le aveam dinainte iar in principiile contabilitatii exista unul de-i zice "Prudenta"(adica aprecierea rezonabila a faptelor)
In rest mama meu...in seara asta am intrat(dupa ce am scapat de var-mea) pe un alt forum putin,intr-o discutie cu o amica...Si ajunsesem la clatitele cu dulceata de visine.De fapt nu stiu daca ti-am povestit de un evreu extraordinar de simpatic care intampina pe noii veniti cu "bine ai venit!..da' coltunasi stii sa faci?!"...Atata ce ne-a inebunit ca intr-o zi am facut si i-am fotografiat fiecare etapa ,ca sa nu mai planga de dorul lor...A ramas siderat,dar...nu mult timp ca a cotit-o:"Scuzati, cineva stie sa faca clatite cu dulceata de visine?"...Am murit!!Imi este tare frica sa nu cumva sa faca o idee fixa din clatitele cu dulceata de visine,fiindca nici eu si nici visinul nu avem o relatie cordiala.Ultima data cand am fost intr-n visin nu am plecat "cu mana goala"...am plecat cu jumatate de copac dupa mine si aterizarea a fost cam fortata...putin in cap.... oare asta sa fi avut repercursiuni pana in zilele noastre,mai ales ca pe atunci nu imi crescusera elitre?!?!...De asemenea sper ca daca isi schimba optiunea ,sa nu fie pentru dulceata de piersica...Nici cu el nu ma inteleg prea bine...Dupa ultima vizita in piersic am facut cateva sedinte de fizioterapie la genunchi.
Insa tot amica spunea cum se retrage ea in livada,in copaci si se pierde printre frunze,de nu o mai gaseste nimeni...Cred si eu!!!!La mine nu ar fi cazul!Eu as avea o alta mare problema,sa fiu in locul ei:m-ar depista pe mine dar s-ar mira unde a disparut copacul(s-ar intreba daca levitez sau daca nu,atunci in ce sunt catzarata)...si in caz de "accidente" ca acelea din copilarie:nici nu as atinge bine solul ca Institutul de Fizica a Pamantului iar ar intra in mare panica pe motiv de seism ,intr-o zona in care nu exista vreo imbinare de placi tectonice sau vulcani reactivati .Asa ca,mai mama am evitat sa ma mai catzar in copaci din clasa a 9-a....din simt civic si spirit umanitar.daca ar sti Galatiul pe langa ce pericol de scufundare a trecut,mi-ar saruta mana si s-ar inchina la mine ca la Sfintele Moaste ...
19.Aprilie.2007